Ruşinos. Penibil. Înjositor. Craiova, care a fost aproape campioană, a fost umilită de o echipă modestă din Tbilisi. Fotbaliştii lor erau la limita chinurilor fizice de prin minutul 65.
Ce poate fi mai trist decât să pari scârbit de faptul că trebuie să joci. Vorbim despre un meci de cupă europeană. Ivan, atotsuficientul şi mereu-mulţumitul de talentul său, a fost din nou o umbră.
Nistor, incapabil să aranjeze traseele oltenilor, părea potrivit pentru Dinamo ăla care era aproape picat în Liga 2. Cicâldău, dereglat în jocul său precis şi fără pasele sclipitoare cu care ne-a dat speranţe că e un altfel de mijlocaş. Este oare un altfel de mijlocaş? Bancu, ineficient în 90 la sută dintre incursiunile sale, a mai punctat puţin la impresia artistică după faza golului marcat de Baiaram.
În rest, tristeţe totală. Fotbal, spre zero. Te-ai fi aşteptat să vezi răutate. Georgienii erau atât de slabi încât doar puţină voinţă era suficientă pentru a pune în evidenţă plusul de valoare pe care noi, românii, credeam că îl avem.
Îi faceţi de râs pe cei care v-au înconjurat şi v-au dat legitimitate. Ce poate să mai zică Sorin Cârţu, după o asemenea prestaţie? Cum poate să mai apară Mihai Rotaru să dea exemple de strategii câştigătoare şi de organizare profesionistă a unui club, când voi ieşiţi din Europa înainte să înceapă toamna?
Genul acesta de partide ne trezesc. Suntem jos, iar cu cât cărămida cu care ne lovim în piept ca să ne strigăm puterea inexistentă este mai mare, cu atât durerea este mai aprigă atunci când eşuăm.
Clonă sau continuatoare, Craiova asta a arătat jalnic. Poate că a fost un accident, dar imaginea rămâne. Teribilă. Slabă. Defectuoasă. Duceţi ruşinea la masa verde! Sau, mai bine, vă ascundeţi…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER